E greu să te decizi. E greu să accepți. E imposibil aproape să gândești un scenariu în care salvezi viața unui copil – dar să nu știi care va fi soarta celui de-al doilea.

Irina e mamă și are două fiice. Spaimele Annei, copila de 13 ani, au convins-o să plece în refugiu. Curajul copilei mai mari, de 19 ani, de a rămâne în Ucraina – a convins-o, de asemenea, să-i respecte acesteia dorința. Drumul Irinei se face cu îngrijorare și cu inima sfâșiată. Cu credință și cu durere.

Până la plecare ei din Vinița, opt rachete fuseseră date spre aeroportul orașului. „Nu putem nici să ne imaginăm că în secolul al XXI-lea s-ar putea întâmpla așa ceva. Trăim într-o lume a tehnologiilor, unde totul este dezvoltat și oamenii sunt mai buni – iar acum vedem cum zboară rachetele în Ucraina…”, a povestit Irina.

Statutul de refugiat a adus-o, pentru câteva zile, la Centrul de evenimente Agora al Arhiepiscopiei Iașilor. Drumul său și al fetei celei mai mici a continuat, apoi, spre Italia, la rude. Continuă și așteptarea. Războiul nu s-a încheiat. Pericolul, nici atât.

Cândva, Irina își va strânge din nou la piept ambele fiice și va simți pace în inima ei. Precum îi zice numele – Irina – care se tâlcuiește a fi pace.

Vezi aici interviul video cu Irina Skavronska.

* Poți ajuta refugiații donând pentru cazare, masă ori asistență medicală pe fiideajutor.ro!