Nezavistnicul cinste nu-şi urmăreşte; cu cei ce se bucură împreună se bucură, slavă niciodată nu-şi pricinuieşte, celor ce sporesc le ajută; cu cei ce bine călătoresc împreună se bucură şi pe cei ce drept vieţuiesc îi laudă.

De va vedea pe vreun frate lucrând fapta bună, nu-l împiedică, ci, pe unul ca acesta, cu sfaturi îl ajută. Dacă pe altul în luare-aminte îl va vedea, nu îl cleveteşte, ci se uneşte cu el. Dacă pe vreun frate în greşeli îl va vedea, nu-l batjocoreşte, ci drept îl sfătuieşte. Dacă îl va vedea mâniindu-se, nu-l mai tulbură, ci cu dragoste pe acesta îl potoleşte şi la pace îl îndeamnă. Dacă îl va vedea scârbit, nu-l trece cu vederea, ci, împreună cu acesta, durere pătimeşte şi prin cuvinte de folos îl mângâie. Dacă va vedea pe unul neînvăţat şi simplu, îl învaţă spre sârguinţă şi spre cele de folos îl aduce. Dacă va vedea pe cineva că nu ştie, fără de zavistie la lucrul cel mai bun îl povăţuieşte şi, dacă va vedea pe cineva că doarme în vremea cântării de psalmi, cu sârguinţă pe acesta îl deşteaptă. Şi, în scurt să zic: nezavistnicul şi cel ce este departe de invidie, nici un lucru al aproapelui nu zavistuieşte, ci de toată sporirea şi bunăstarea prietenului se bucură.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături. Volumul 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 85)