Cum gestionăm nervozitatea în relația de cuplu – soluții practice

Mânia ne dă sentimentul de putere, cu ajutorul căreia uneori obținem ceea ce ne trebuie. Ea reprezintă un semnal că ceva nu merge așa cum trebuie, ne face să reflectăm, să ne revizuim comportamentul. Într-un fel sau altul, mânia trebuie exprimată. Există metode permise de exprimare a ei și altele nepermise, așa cum într-o situație dată există un comportament adecvat și un comportament inadecvat. Cu mânia se pot face aceleași operații ca în privința celorlalte sentimente. Ea trebuie recunoscută și discutată cu cineva, pentru a o înțelege mai bine – apoi, se va și destrăma. Toate emoțiile verbalizate – adică exprimate prin cuvinte – slăbesc.

Viața reală este de așa natură că până și în perechile ideale oamenii intră în conflict și se ceartă din când în când, își critică unul aItuia comportamentul (lucru pe care îl știi și singură) – dar în starea în care te afli acum, în starea stadiului inițial al îndrăgostirii, recunoști asta numai cu mintea, nu și cu inima. Pentru tine este inacceptabilă în sine ideea că odată și odată o să te superi pe el sau că el va îndrăzni să exprime față de tine mânie. Acum ești înclinată să idealizezi relația voastră – iar relațiile ideale ți se par lipsite de orice conflict, ți se pare că în ele nu este loc pentru sentimente negative ca mânia, supărarea, furia. (...)

Mânia ne dă sentimentul de putere, cu ajutorul căreia uneori obținem ceea ce ne trebuie. Mania ne permite să ne autoafirmăm. Ea reprezintă un semnal că ceva nu merge așa cum trebuie, ne face să reflectăm, să ne revizuim comportamentul. Într-un fel sau altul, mânia trebuie exprimată. Există metode permise de exprimare a ei și altele nepermise, așa cum într-o situație dată există un comportament adecvat și un comportament inadecvat. Cu mânia se pot face aceleași operații ca în privința celorlalte sentimente. Ea trebuie recunoscută, trebuie să ne străduim să o elucidăm, să discutăm despre ea cu cineva, pentru a o înțelege mai bine – apoi, ea se va și destrăma. Toate emoțiile verbalizate – adică exprimate prin cuvinte – slăbesc.

O metodă inacceptabilă de exprimare a mâniei e agresiunea, atacarea altuia. Agresiunea poate fi fizică sau verbală. Mânia e un sfetnic rău: ea poate sugera cuvinte care chiar pot strica relații. O putem însă folosi în interesul nostru, dacă o exprimăm într-un mod care să nu fie jignitor.

Ce este, totuși, de făcut dacă mânia întunecă, fie și pentru scurtă vreme, toate celelalte aspecte ale vieții? Iată ce te sfătuiesc eu:

- Permite-ți să simți mânie, dacă ai acum atâta nevoie, însă permite-le și celorlalți să aibă sentimente de acest fel. 

- Hai să lămurim care e cauza mâniei tale: este simptom al unei probleme ale tale interioare sau problema sta în circumstanțele exterioare? Foarte frecvent ne mâniem atunci când necesitățile noastre nu sunt satisfăcute. Totuși, mânia se risipește repede când încetăm să țipăm la celălalt și, dându-ne seama ce vrem de la el, îl rugăm să ne satisfacă respectiva necesitate.

- Nu arunca pe umerii altora responsabilitatea pentru mânia ta. Poți spune: „Simt că mă înfurii când faci așa”, dar să nu spui: „M-ai scos din minți”. Sesizezi diferența? 

- Împărtășește – nu neapărat prin cuvinte – ceea ce simți unor oameni în care ai încredere. Discuția este, totuși, cel mai frecvent mod de exprimare a sentimentelor.

- Mânia este energie emoțională. Cheltuiește-o! Cum? Foarte simplu: fă curat, dansează, spală ceva. Desenează ceea ce simți, apoi rupe desenul. Dă o ieșire fizică energiei tale.

- Scrie scrisori pe care nu le vei trimite niciodată.

Vreau să-ți dau un sfat: încetează să-ți mai amintești vechile certuri. Gândește-te la viitor. Apropo, dacă acum nu-ți place ceva în comportamentul partenerului tău, critică lucrul respectiv, nu pe el însuși. De pildă, a promis că o să te întâmpine când te întorci târziu acasă, și nu te-a întâmpinat. Nu te grăbi să spui că e rău, că pe el nu se poate pune bază etc. Acestea sunt etichete. Mută discuția în planul analizei gestului respectiv: „Când mi-am dat seama că nu mă întâmpini m-am întristat (m-am simțit singură, mi-a fost frică etc.)...”, și continuă despre tine însăți, despre sentimentele pe care le-ai trăit. 

Abține-te de la critică. O femeie explica această poziție în următorul mod glumeț: „Eu nu îmi critic niciodată soțul. Poate că tocmai defectele lui i-au permis să mă ia pe mine de nevastă.” Poate că trăiești acum un sentiment de supărare și chiar de durere sufletească. Ce să-i faci, viața e plină de asemenea situații. Eu însă nici nu mi-aș dori să nu avem niciodată asemenea sentimente amare. De ce? Fiindcă numai trecând prin ele putem crește spiritual. Fără durere nu există dezvoltare, nu există perfecționare.

Omul utilizează durerea din suflet ca pe un mijloc de depășire a greutăților, în urma căruia acumulează înțelepciune. A refula tot timpul această durere, a nu încerca să-i opui resursele pe care le ai, înseamnă a rămâne imatur, infantil. Când eram în SUA, am auzit de multe ori de la alți membri ai grupului psihoterapeutic o vorbă care îmi place mult și care sună atât de bine pe englezește: „No pain, no gain”, adică „nu-i durere, nu-i nici câștig” – nu e nici creștere a resurselor, a realizărilor în dezvoltarea personală. (p. 49-50)

(Valentina Moskalenko, Cum să fii fericită în dragoste și căsătorie, Editura Sophia, București, 2017, pp. 48-50)

*Cartea se adresează femeilor care au dificultăți în a se raporta corect la iubire și relația cu un bărbat. Cu toate acestea, fiecare se poate regăsi într-o măsură mai mică sau mai mare și are ceva de învățat din ea. 

Îți mai recomandăm și: „Dacă ne iubim cu adevărat, niciodată nu ne vom certa” – mit sau adevăr?

De la același autor

Ultimele din categorie