Viața reală este de așa natură că până și în perechile ideale oamenii intră în conflict și se ceartă din când în când, își critică unul aItuia comportamentul (lucru pe care îl știi și singură) – dar în starea în care te afli acum, în starea stadiului inițial al îndrăgostirii, recunoști asta numai cu mintea, nu și cu inima. Pentru tine este inacceptabilă în sine ideea că odată și odată o să te superi pe el sau că el va îndrăzni să exprime față de tine mânie. Acum ești înclinată să idealizezi relația voastră – iar relațiile ideale ți se par lipsite de orice conflict, ți se pare că în ele nu este loc pentru sentimente negative ca mânia, supărarea, furia.

Pentru a înțelege o țară, recurgem la studierea istoriei sale. Pentru a înțelege un om, îi cercetăm trecutul. Cei care au crescut în familii unde domneau relații încordate între părinți, într-un climat „mânios”, pot tinde inconștient să evite exprimarea mâniei, nemulțumirii lor. Persoanele acestea pot crede că a te supăra este întotdeauna un lucru rău, că asta nu aduce nimănui nici un folos,  ci doar te seacă de puteri, că mânia distruge relațiile, că ea nu este compatibilă cu dragostea, că la mânie ne pierdem neapărat autocontrolul și ajungem aproape de nebunie. (44)

Pot exista și rătăciri de genul: dacă cineva se supără pe noi, înseamnă că neapărat am făcut ceva greșit și că trebuie să-i potolim mânia cu orice preț. Sau dacă ne-am supărat noi, înseamnă că cei din jur ne-au adus în starea asta ori cineva trebuie să facă eforturi să ne treacă nouă mânia. Toate acestea sunt mituri pe tema mâniei. La fel ca o întreagă serie de alte concepții eronate. Uite niște exemple de lucruri pe care unii oameni chiar le spun.

Dacă m-am supărat eu pe cineva,

- înseamnă că relația noastră s-a terminat și că respectivul o să mă părăsească neapărat;

- trebuie să-l pedepsesc pe cel ce m-a supărat pentru faptul că îmi provoacă asemenea sentimente;

- respectivul trebuie să înceteze să mai facă ceea ce mi-a provocat mânia, ca să nu mă supere și mai tare;

- trebuie să sparg ceva;

- înseamnă că nu-l iubesc.

Dacă s-a supărat cineva pe mine, înseamnă că nu mă mai iubește. Poți simți mânie doar atunci când acest sentiment este îndreptățit.

Toate acestea sunt gânduri iraționale. De fapt, omul poate trăi orice sentimente – este un lucru propriu naturii umane. Acestea, fiind reale, trebuie recunoscute.

Erorile provin din aceea că cineva cu autoritate (cel mai degrabă mama) a zis cu multă vreme în urmă, atunci când eram copii: „Nu trebuie să te înfurii (să plângi ș.a.m.d.).” În familie își permiteau asta doar adulții, iar copiilor nu li se dădea voie. Această atitudine ți-a blocat canalele firești de ieșire a emoțiilor. Pe urmă, de multe ori nu ai putut sau nu ai vrut să le spui părinților ce simți. Te-ai învățat să îți refulezi emoțiile nedorite, iar dacă acestea totuși apăreau, trăiai sentimentul vinovăției. (...) Mânia refulată, la fel ca alte emoții la care nu ne-am permis să reacționăm, prezintă pericolul apariției unor noi probleme, unor noi dificultăți. Dacă nu am fost învățați să rezolvăm conflictele, dacă nu am avut un model de exprimare nepericuloasă a acestui sentiment, nu știm ce să facem cu mânia noastră, și ne speriem cumplit de ea. (46)

(Valentina Moskalenko, Cum să fii fericită în dragoste și căsătorie, Editura Sophia, București, 2017, pp. 44-46)

*Cartea se adresează femeilor care au dificultăți în a se raporta corect la iubire și relația cu un bărbat. Cu toate acestea, fiecare se poate regăsi într-o măsură mai mică sau mai mare și are ceva de învățat din ea.  

Vezi și: Mituri despre dragoste și relația de iubire – partea I

Mituri despre dragoste și relația de iubire – partea a-II-a