Învăţăm că toată forma răului şi toată imaginaţia păcătoasă intră în suflet prin mijlocirea şi totodată cu ajutorul organelor simţurilor. Dacă aceste organe nu se vor închide, atunci nu se vor închide nici răutăţile şi nici patimile. Ascultă însă cum se închid acestea: ferestrele templului lui Solomon erau împletite cu mreji pentru a nu intra în el insectele necurate. Căci aşa este scris: „Şi ferestrele mrejuite” (Iz 41, 16). Iar aceasta era o preînchipuire, deoarece cel care vrea să nu-i intre în suflet dulceţile cele necurate ale simţurilor trebuie să aibă mreji împletite la ferestrele organelor simţurilor sale. Dar care sunt mrejele? Iată-le: pomenirea morţii, [gândul la] răspunsul pe care va trebui să-l dăm la Înfricoşata Judecată şi pomenirea muncilor celor veşnice. Prin aceste [cugetări] poate omul să lepede dezmierdările şi păcatele când se va întâmpla ca acestea să-i stea înaintea ochilor şi a celorlalte organe ale simţurilor lui.  Dumnezeiescul Isidor Pelusiotul zice - învăţând în ce chip se cade a-şi păzi cineva simţurile sale de dezmierdări - că mintea trebuie să stea ca un împărat şi stăpânitor având drept ostaşi gânduri înfricoşătoare şi înarmate pentru a păzi uşile simţurilor şi a stărui în oprirea vrăjmaşilor, ca nu cumva aceştia să intre înlăuntru. Dacă (duşmanii) nu vor putea intra înlăuntru, războiul şi biruinţa vor fi uşoare, dar dacă vor intra, războiul va fi greu iar biruinţa cu îndoială.

 

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri, Editura Egumenița, Galați, p. 210)