E greu de spus la ce măsură să ajungă, ca să ajungă la desăvârșire. Niciunul dintre noi nu știm ce înseamnă desăvârșirea în rugăciune, știm doar că sunt mai multe trepte de înaintare în rugăciune: este rugăciunea gurii, rugăciunea pe care o spui doar cu cuvântul și nu cu mintea și cu simțirea, nu pentru că nu vrei, ci pentru că nu ajuns la măsura aceea. După aceea, este rugăciunea minții pe care o spui cu mintea și care îți umple mintea așa încât gândurile celelalte nu mai au putere asuprea ta, chiar dacă se ivesc gânduri străine de rugăciune. Apoi rugăciunea inimii, care este rugăciunea totală. Aceasta, în general, se accentuează cu rugăciunea isihastă, cu „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Pași pe calea duhovnicească – convorbiri realizate de Părintele Sabin Vodă, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010,  p. 59)