- Gheronda, cum poate avea cineva binecuvântarea lui Dumnezeu?

- Când omul se înrudeşte cu Dumnezeu, atunci şi Dumnezeu îi dă binecuvântarea Sa. Altfel cum să i-o dea? Ca să-i fie călcată în picioare binecuvântarea? Lucrul acesta l-am trăit. Când am mers la Sinai, era mare secetă. De mulţi ani nu plouase nici o picătură de apă şi din această cauză o duceau greu şi mănăstirea şi beduinii care trăiau lângă ea. Monahii făcuseră rugăciune pentru ploaie, însă fără nici un rezultat. Când a venit vremea curăţării măslinilor am mers şi eu să ajut. După ce beduinii au curăţat măslinii, monahii au luat crengile groase pentru mănăstire, iar pe cele subţiri le-au lăsat într-o margine. Beduinii i-au rugat pe monahi să le dea lor crengile subţiri, ca să le folosească la aprinsul focului, pentru pregătirea hranei şi pentru încălzit în timpul nopţilor când este foarte frig. Dar monahii nu au vrut să le dea şi din această pricină beduinii au plecat mâhniţi. A doua zi, când beduinii au venit din nou ca să le ceară, eu făcusem deja legături toate crengile subţiri şi le-am dat pe toate. Atunci un beduin bătrân mi-a spus: „Tu eşti un om bun. Va ploua”. Şi într-adevăr, până să ajung la mănăstire, a început să plouă, şi încă a plouat mult. Rugăciunea beduinului a deschis cerurile. Nu am povestit nimănui atunci această întâmplare.

(Cuviosul Paisie Aghioritul – Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2013, pp. 30-31)