Gând cu gând se scoate. Nu poţi să scapi de-un gând rău, de-o obsesie, decât printr-un alt gând, potrivnic gândului rău. Cel mai mult mi-ajută rugăciunea de toată vremea, „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!", care ocupă mintea şi face nelucrătoare gândurile neavenite. În Filocalie e un cuvânt la Marcu Ascetul, că aşa cum focul nu poate rămâne în apă, tot aşa nici gândul cel rău în inima iubitoare de osteneală.

(Părintele Teofil Părăian, Sfintele Paşti în cultul ortodox, Editura Doxologia, Iaşi, 2013, p.42)