Alegerea unei meserii în zilele noastre este destul de dificilă și din pricina multitudinii de opțiuni cu care se confruntă un tânăr în momentul în care trebuie să aleagă între a face ceea ce-i place și a profesa o meserie foarte bănoasă. Cum poate un părinte să-și ghideze copilul ca acesta din urmă să ia decizia cea mai bună? Mai întâi de toate, nu trebuie să alegem banii ca și criteriu de căpătâi, pentru că este posibil să îi îndrumăm pe căi greșite. Ceea ce este important este să descoperim calitățile sau abilitățile copiilor noștri, cu care ei au fost înzestrați de Dumnezeu, bazându-ne pe ceea ce le place să facă. În ce anume excelează? Ce anume le face plăcere să facă zi de zi? Ce talente sau aptitudini au din naștere sau ce fel de personalitate posedă? Cu mult discernământ și cu grijă îi putem îndruma spre o direcție în care ei să ia decizii care sunt în armonie cu voia lui Dumnezeu. Nu trebuie să insistăm peste măsură cu aceste îndrumări și nu trebuie să-i obligăm să aleagă în funcție de dorințele noastre.

Părintele Paisie ne povestește o întâmplare despre un părinte care-și dorea ca copilul său să devină medic, deși acesta avea înclinații spre preoție. El nu a acceptat aceasta și l-a  forțaț să urmeze Facultatea de Medicină: „Tânărul studiase muzica bizantină și chiar cânta foarte frumos. Își confecționase chiar propriul lui instrument și reușea să ia tonul singur după acesta. Știa notația muzicii bizantine pe de rost. Avea un dar frumos: scria cântece și colinde religioase. După ce a terminat liceul, a dat examen, și a fost admis la Facultatea de Teologie. Mama lui avusese însă o cădere nervoasă din pricina tristeții. A venit la mine și mi-a zis: Părinte, roagă-te pentru mine ca să mă însănătoșesc și-mi voi lăsa copilul să facă ceea ce vrea. Dar atunci când s-a însănătoșit, a uitat de făgăduința făcută, refuzând să-i îngăduie fiului ei să-și urmeze visul. Mai târziu, copilul a abandonat școala și a fugit de acasă, sfârșind tragic.”

Putem cu ușurință să confundăm dorințele noastre în ceea ce-i privește pe copii cu ceea ce e bine pentru ei. Trebuie să încercăm să înțelegem care este voia lui Dumnezeu cu ei, și să-i ajutăm să-și pună în valoare talanții care i-au fost dați la naștere, daruri care se pot vedea cu ușurință încă de la o vârstă fragedă.

Părintele Paisie Aghioritul ne spune o întâmplare despre doi copii de 7 ani care au venit în vizită la el. Unul dintre ei s-a așezat lângă el și a început să-i pună diferite întrebări. „Părintele l-a întrebat: Ce vrei să te faci când vei crește mare? El i-a răspuns: Vreau să mă fac avocat! Celălalt copil însă nu era prin prajmă. Au început să-l caute și l-au găsit în magazia cu lemne. Cioplise deja o bucată mare de lemn. Părintele l-a întrebat și pe el ce vrea să se facă când va fi mare, iar copilul i-a răspuns: Vreau să mă fac tâmplar. Bătrânul s-a uitat la el, i-a zâmbit și i-a zis: Să dea Dumnezeu sa devii un tâmplar iscusit!”

E firesc să ne ferim copiii de a merge în direcții greșite, care nu sunt în concordanță cu abilitățile lor. Deci trebuie să-i sfătuim cu folos și să ne asigurăm că direcția pe care au pornit este în concordanță cu voia lui Dumnezeu.