„Când cânți, să cânți smerit, fără să faci grimase, fără să faci mișcări dezordonate. Să privești mereu spre analog și să nu discuți cu cel de lângă tine. Să trăiești ceea ce cânți, fiindcă doar astfel cele cântate se transmit celor adunați în biserică la slujbă”, îmi spunea Părintele.

„Muzica bună mare alinare aduce sufletului omenesc”, obișnuia să zică Bunicuțul.

(Anastasios Sotirios Tzavaras, Amintiri despre Bătrânul Porfirie, Editura Bunavestire, Bacău, 1999, p. 103)