Strămoşii noştri, dacă ar privi din străfundul veacurilor la programele de televiziune care sunt populare acum, la filmele de la cinematograf, la muzica şi la mulţimea distracţiilor de astăzi, cu adevărat s-ar înfricoşa de nebunia societăţii noastre care şi-a pierdut orice simţ al realităţii. Iar la uşă stau primejdii încă şi mai mari. Trebuie să le explicăm în chip realist şi să-i ajutăm pe copii să supravieţuiască duhovniceşte în aceste condiţii de astăzi. Adeseori, avem un simţământ de nedumerire şi de neajutorare: cum să nu greşim, cum să aflăm calea cea dreaptă în arta educaţiei, nu doar pur şi simplu pentru a deveni copilul nostru un om bun, ci un bun creştin? Cum să ne asigurăm că fiii şi fiicele noastre vor păstra credinţa şi nu-şi vor otrăvi vieţile?

„Repuneţi totul pe alte temelii: familie, educaţie, servicii sociale...” – a subliniat în cărţile sale Sfântul Paisie Aghioritul. El adeseori cugeta împreună cu oaspeţii săi la generaţia „indiferentă” de astăzi, „la creştinii de formă”... „Cu toţii suntem răsfăţaţi! Cum ne mai rabdă încă Dumnezeu?” – a conchis preacinstitul Stareţ al întregii lumi ortodoxe. De ce indiferenţa prosperă atât de mult, chiar şi în acele familii în care copiii se nasc din pântecele unor mame care merg în mod regulat duminica la biserică, care cresc în tradiţia ortodoxă?

Cum să-l ajutăm pe adolescentul indiferent? Trebuie ca el însuşi să dorească să se ajute singur. Ca şi când am da cuiva apă: trebuie ca el să dorească aceasta. Dacă adolescentul vrea ceva, atunci nu-l poţi lipsi pe el de voia liberă, de liberul arbitru.

(Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, pp. 128-130)