Soră Maria,

Taina Spovedaniei ne pregătește să ne apropiem de Cerescul Tată; scopul ei ultim nu constă numaidecât în dezlipirea de păcat, ci îndeosebi în alipirea de Dumnezeu. Prin lucrarea Duhului Sfânt în Sacramentul Spovedaniei, pocăința devine medicamentul salvator al vieții noastre, dar şi pregătitor pentru primirea Sfintei Împărtășanii. Spovedindu-se, omul se smulge din lumea păcatului, aşezându-se în viața de iubire şi comuniune a Sfintei Treimi. Nu vom izbuti să creștem spiritual fără Taina Spovedaniei – numită sugestiv de Părintele Dumitru Stăniloae „motorul vieții duhovnicești”. Ne-o arată limpede multiplele exemple din viețile sfinților. Deși au ajuns la măsura sfințeniei încă din această lume, ei nu au renunțat niciodată la pocăință, considerând-o poarta Împărăției Cerurilor. Ea ne permite nu numai participarea la Sfintele Taine, ci întreține mereu în noi dorința de schimbare – metanoia – ajutându-ne să accedem la împărtășirea tot mai deasă cu Mântuitorul Hristos, iar prin El, la iubirea Sfintei Treimi.

Deci, cu cât apelăm mai des la Taina Spovedaniei, cu atât ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Rușinea de care faci vorbire, spunea Sfântul Antonie cel Mare, este lucrarea diavolului. Ne ia rușinea ca să putem păcătui, apoi ne-o „restituie” când mergem la spovedit, pentru ca, ruşinându-ne intens pentru cele săvârșite, să nu ne mărturisim complet.

Învățătura Bisericii ne spune că doar păcatele spovedite sunt iertate. Așadar, curaj și putere!

Îți doresc mult spor duhovnicesc!

Cu bune doriri,

pr. Mihail

Primul pas spre invingerea simtamintelor care-au pus stapanire pe dvs a fost facut. Ati vorbit despre ceea ce va framanta, chiar din spatele unui paravan al anonimatului. Lucru care demonstreaza ca se poate, ca exista un minimum de incredere (credinta) si ca, prin urmare, exista samanta care poate rodi eliberarea de toate aceste stari, apasatoare, istovitoare, impovaratoare. Atat terapeutul (psihoterapeutul, psihiatrul) cat si duhovnicul, nu sunt persoane justitiare, care acuza, critica, invinovatesc si-l imping pe cel care li se adreseaza spre deznadejde. Dimpotriva. Cadrul terapeutic, medical si duhovnicesc, este unul plin de intelegere si de iubire. Aceasta intelegere, la care fac referire, rezida tocmai in faptul ca niciunul dintre noi nu este mai bun si mai vrednic, toti suntem cazuti, pacatosi, alterati in firea noastra, dar cu potential de vindecare. Si preotul, si terapeutul sunt oameni limitati si cu nevoie ei insisi de vindecare. Hristos, El Insusi, Dumnezeu fiind, asa se poarta cu noi, duios si bland: „Pentru aceea, dator era intru toate sa Se asemene fratilor, ca sa fie milostiv si credincios arhiereu (mare preot) in cele catre Dumnezeu, pentru curatirea pacatelor poporului. Caci prin ceea ce a patimit, fiind El insusi ispitit, poate si celor ce se ispitesc sa le ajute” (Evrei 2, 17-18). Invitatiei Lui la prietenie se cuvine sa ii raspundem cu al nostru act de curaj de a ne apropia de El si de toti cei insarcinati a aduce vindecare, intru Numele Lui! :)

Maria draga, uite asa faci: te ridici intr-o dimineata, iti faci crucea si iesi pe usa. Si in tot timpul asta te rogi cu foc Maicii Domnului sa iti indrume pasii, sa te intareasca. Stiu prin ce treci, te inteleg!! Si eu am trecut prin ceva similar, exact cum povestesti, te inteleg asa de bine si te-as lua in brate de drag, daca as putea! Hai ca poti, asa dintr-o data, fara planuri prea mari ca sa nu-ti vina ganduri indoielnice. Hai, ca nu le-ai facut tu pe toate, si daca le-ai facut, Dumnezeu te iarta! Si preotii aud de toate, gandeste-te si in inchisori se duc sa spovedeasca, au auzit mult mai multe decat poti tu sa-ti imaginezi. Sa stii ca si asta-i tot un soi de mandrie, e la polul opus al celor ce cred ca n-au facut nimic rau, dar tot din mandrie vine, ca esti tu mai pacatoasa decat poate Dumnezeu sa ierte. sau decat suporta preotul sa auda. Mergi undeva. Mergi undeva, la un preot bland. Asa m-a scos duhovnicul meu din mocirla. Si acum sunt tare bucuroasa. Sa-ti dea Domnul bucuria dintru inceput si pacea Sa!

Intradevar Spovedania este foarte importanta pentu curatirea si usurarea sufletului de pacate si are ca urmare si vindecarea bolilor trupului care au venit datorita acestora.Va puteti spovedi la orice preot ortodox indiferent din ce zona ar fi. [...] Doamne Ajuta!

Mie mi se pare ca ai foarte mult curaj. Dacă vorbești în spațiul public despre căderile tale.

1. Nimic nu e de neiertat la Dumnezeu. NIMIC. În afară de dorința de a rămâne în păcat. Și aia ne-ar oerta-o, dar la jînecată ne vom judeca noi sînguri.

2. Crezi ca noi nu am fost ca tine? Mie mi se mai întâmplă și acum sa am rețineri când merg la duhovnic. Dar trec peste ele pentru că îmi doresc cu toată ființa să ajung să îl gust pe Hristos.

3. Îți spun de pe acum cu cea mai mare certitudine că duhovnicul nu te va mustra, ci se va bucura sincer pentru spovedania ta?

4. Calendarul ortodox este plin de păcătoși. Dar ei s-au pocăit. Exact ceea ce vrei și tu sa faci. Sf. Siluan athonitul - bețiv; sf. Maria Egipteanca - desfranata; sf. Ap. Pavel - prigonitor si urator de crestini; sf. Maria Magdalena - desfranata; lista poate continua. Dacă am fi fără de păcat, ce nevoie am mai avea de spovedanie.

5. Roaga-te la Maica Domnului sa te ajute. Te va ajuta garantat pe loc.

6. Bărbăția de care vei da dovada spovedindu-te va fi atât de plăcută Mântuitorului. Doar El ne-a spus sa venim la El, noi ce împovărați, și el ne va odihni. Asta este odihna: spovedania și împărtășirea cu Sfintele Taine.

În final, eu și cred cu tărie ca tot Cerul se bucură pentru decizia pe care deja ai luat-o. Nu te lăsa influențată de gânduri. Mergi și spovedeste-te și cere-i duhovnicului sa te împărtășească. Bucuria ta va fi atât de mare incat vei plânge de bucurie și vei fi atât de ușurată...

Doamne ajută!

In momentul când ne vine ideea sa ne spovedim, sa nu credem ca ne-am trezit asa pur si simplu dintr-n somn de "moarte", noi însine. Tot glasul lui Dumnezeu este si când suntem chemati, trebuie sa iesim. Omului îi este mai usor sa-si spuna secretele prietenilor lui, medicului, psihologului, avocatului, decât duhovnicului, aici iarasi vine lucrarea celui rau, ne suceste, ne cârneste numai sa nu-l pârâm. Nu trebuie sa cautam intelegere si povete de la oameni, pentru ca nu facem decât sa-i provocam, acestea automat se compara cu noi si ori se relaxeaza si se încurajeaza la cele lumesti, crezând în sinea lor ca nu sunt unicii care pacatuiesc în halul respectiv, ori cad în mândrie, vazându-se pe ei mai curati decât noi.;;nu stii in ce fel poti sa îndemni pe cineva la pacat prin felul tau de-a fi sau prin felul de a vorbi. Din experienta mea am înteles ca trebuie sa vorbim cu oamenii despre lucruri neutre, iar cu duhovnicii lucruri personale, ei sunt înzestrati cu har, prin ei stam de vorba cu Dumnezeu si duhul cel sfânt cauta în ascunsurle noastre spre a ne izbavi si curati de negura nestiintei si de povara pacatelor.

Tot omul este pacatos ; lasa lumea in pace , ia-ti parintii sa te ajute sa te angajezi , casatoreste-te si in toare cauta pe DUMNEZEU .