Gabriela,

Sunt acum tot felul de aplicații care ne pot înlesni dialogul. Prin telefon, ca și prin oricare alt mijloc de comunicare, prin mesaje sau chiar și într-un dialog video, față către față. Nu ne putem spovedi în aceste feluri, dar putem mărturisi ceea ce este în inima noastră. Așa cum în mănăstiri există această regulă a mănăstirii, a mărturisirii gândurilor – pentru că sunt distanțe între două spovedanii, dar călugărul este îndemnat să se mărturisească în fiecare zi.

Pe vremea Sfântului Paisie Velicikovski de la Neamț, călugării își mărturiseau gândurile dimineața la trezire și seara înainte de a se culca, mărturiseau din nou pe cele pe care le-au gândit sau le-au trăit peste zi. Și n-o făceau neapărat înaintea duhovnicului, pentru că nici nu era posibil acest lucru, ci aveau fiecare câte-un îndrumător, câte un bătrân. Și-atunci când venea momentul spovedaniei, sigur, acolo se aduceau toate într-o formă concentrată. Dar ca nu cumva să fie înșelat călugărul și să creadă gândurilor sale, atunci iată, avea cu el această povățuire permanentă, zilnică.

Așadar, vă puteți mărturisi dacă simțiți această nevoie și dacă duhovnicul vă rânduiește. Puteți să vă încredințați gândurile lui, să-i spuneți prin ce treceți. Aceasta aduce cu siguranță și o mângâiere, și o ușurare și, mai ales, aduce povățuire – pentru faptul că vă deschideți și mărturisiți acest lucru. E un prim pas foarte important pe care-l faceți spre a vă slobozi de puterea acelor lucruri pe care le mărturisiți.

Însă spovedania propriu-zisă, evident, se face față către față. Iar dezlegarea se dă doar prin punerea mâinilor pe cap și rostirea acelei formule rânduite de biserică.

Dar iată, comunicarea aceasta care se poate face la distanță, tehnica ne ajută să comunicăm și cu folos duhovnicesc, după cum putem comunica și pierzându-ne pacea sau pierzându-ne chiar sufletul! Să alegem, deci, să fie cu folos această comunicare!