Dragostea este rodul virtuții. Dar și iubirea, la rândul ei, dă naștere virtuții. Și iată cum se întâmplă asta: Cel virtuos nu alege banii în locul iubirii aproapelui său. Nu ține minte răul. Nu este nedrept. Nu vorbește de rău. Pe toate le rabdă cu vitejie sufletească. Din acestea provine iubirea. Faptul că din virtute se naște dragostea este arătat de cuvintele Domnului: „Din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci” (Matei 24, 12).

Și iarăși, faptul că din iubire se naște virtutea, îl arată cuvintele apostolului Pavel: „Cel ce iubește pe altul a plinit legea” (Romani 13, 8). Așadar una din două se cere, dragostea sau virtutea. Cel ce o are pe una, o deține negreșit și pe cealaltă. Și invers: cel care nu iubește și răul îl va săvârși; și cel ce face răul nu iubește.

Să ne străduim, deci, să dobândim iubirea, pentru că ea este o fortăreață care ne apără de tot răul. Apostolul nu a spus simplu „iubiți”, ci „urmăriți iubirea” (I Corinteni 14, 1), de vreme ce e nevoie de multă luptă pentru a o dobândi. Dragostea trece degrabă și dispare, căci multe lucruri ale lumii acesteia o distrug. S-o urmărim, să alergăm încontinuu în spatele ei, ca s-o prindem, înainte de a reuși să ne scape.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, p. 133)