Ce-ar fi de spus despre rugăciunile și nevoințele lui din timpul nopții, pe care le săvârșea cu multe metanii? În peștera în care se nevoia el, până astăzi au rămas urmele metaniilor sale.

Adesea, retrăgându-se în această peșteră, câteodată și câte trei zile, iar alteori timp de o săptămână întreagă, se nevoia în rugăciune și post, cu mulțime de lacrimi de umilință ce se nășteau din inima lui curată, rugându-se mai cu seamă pentru vremuri de pace și pentru mântuirea lumii.

(Sfântul Iov de la Poceaev – Viața. Cuvinte de învățătură. Acatistul, Editura Cartea Ortodoxă & Sophia, București, 2008, pp. 15-16)