Te plângi de bolile tale, te întristezi, dragul meu, şi la mine, păcătosul, cauţi liniştire şi întărire sufletului tău cuprins de suferinţă... Prietene al meu! Ce pot să-ţi spun eu, mult-păcătosul, pentru a te linişti, mai mult decât cuvintele de consolare ale lui Pavel, Apostolul lui Hristos: „Când sunt slab, atunci sunt tare” (II Corinteni XII, 10). Însuşi Domnul i-a spus lui, atunci când se plângea de slăbiciunile sale: „Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune” (II Corinteni XII, 9). De aceea se şi laudă el cu neputinţele sale şi doar cu acestea: „pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele” (II Corinteni XII, 5). Priveşte exemplul marelui apostol şi Domnul te va întări cu harul Său atotputernic! Iar în loc de cuvântul meu păcătos, îţi propun cuvântul patristic.

Există o corespondenţă întreagă dintre un ascet sfânt, Preacuviosul Varsanufie cel Mare, si un stareţ bolnav, monahul Andrei. Acest stareţ îl ruga pe Ava să se roage pentru slăbiciunile sale, şi iată Preacuviosul Varsanufie îi scrie: „Lasă-L pe Dumnezeu să se îngrijească de tine, încredinţează-I Lui toate grijile tale şi El le va orândui pe toate cele care te privesc, precum va dori El. El ştie mai bine decât noi ceea ce ne este folositor trupului şi sufletului, şi cât va îngădui să suferi în trup, şi câtă uşurare îţi va da în greşelile tale. Dumnezeu nu-ţi cere nimic, fără numai mulţumire, răbdare şi rugăciune pentru iertarea păcatelor. Avem un Stăpân plin de compasiune, milostiv, iubitor de oameni, Care-i întinde mâna păcătosului până la ultima suflare. Alipeşte-te de El şi El le va orândui pe toate, mai bine decât credem sau gândim noi”.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia creştină, Editura Platytera, Bucureşti, 2006, p. 77-78)