În măsura în care înaintezi în rugăciune, îl asculţi pe Dumnezeu spunându-ţi ceva, adică ceea ce-ţi spune Dumnezeu, nu prin inspiraţie, ci chiar prin faptul că te angajezi pentru Dumnezeu, prin faptul că citeşti Sfânta Evanghelie. După o viaţă de rugăciune altfel te bucuri de cuvintele Evangheliei şi-ţi vin alte gânduri decât cele pe care le-ai avut înainte cu ani şi ani.

Eu sunt foarte impresionat de Evanghelie, ca izvor al bucuriei şi al nădejdii. Când mă gândesc că cel dintâi care a moştenit Raiul a fost un tâlhar, mă face să cred că toţi oamenii pot ajunge la bine şi trebuie să ajungă la bine. Lucrul acesta nu-l înţelegi când citeşti prima dată Evanghelia, ci îl înţelegi după ce o citeşti de mai multe ori şi după ce te-ai rugat, şi după ce ţi s-a luminat mintea. Atunci ţi se descoperă nişte taine pe care Evanghelia le cuprinde şi pe care, la prima lectură, nu le sesizezi.

(Părintele Teofil Părăian, Rugăciunea pelerinaj către cer, Editura Doxologia, Iaşi, 2013, p. 58)