Cu rugăciune vei pune sabia în mâinile lui Dumnezeu, să lupte şi să biruie pentru tine. Şi ca să mânuieşti bine rugăciunea trebuie s-o faci totdeauna cu deprindere şi să te sileşti a avea aceste lucruri:

‒ Să ai totdeauna o vie dorinţă a slujirii lui Dumnezeu în tot ce faci, cum Îi place Lui.

‒ Să ai totdeauna o credinţă vie şi fierbinte că Dumnezeu îţi va da tot ce-ţi trebuie pentru lucrul Lui şi pentru folosul tău.

‒ Apropie-te de rugăciune cu chibzuinţă, ca să voieşti numai ce voieşte El, atât când ceri, cât şi când primeşti.

‒ Se cuvine a merge la rugăciune împodobit de cele potrivite cererilor tale.

‒ În rugăciune trebuie să păzeşti cele patru reguli fixate de Sfântul Vasile cel Mare: a preamări pe Dumnezeu, a-I mulţumi pentru binefacerile dăruite ţie, a te mărturisi Lui că eşti un păcătos şi un călcător al poruncilor Lui şi a cere numai ceea ce-ţi este de folos pentru mântuire. [...]

‒ Ca rugăciunea să aibă putere şi Dumnezeu să asculte dorinţele noastre, din fireasca-I bunătate, îndurare, din vredniciile de plată ale vieţii, al Pătimirii Fiului Său Unul-Născut, din făgăduinţa dată a ne asculta, fă-ţi rugăciunea cu unul ori mai multe dintre următoarele cuvinte: «Dumnezeule, dă-mi, cu nemărginita milă, acest dar. Adu-Ţi aminte de aşezămintele şi făgăduinţele date nouă a ne asculta, când ai zis: Când grăieşti tu, sunt de faţă»(Is. 58, 9)

Ţine-te totdeauna de rugăciune cu răbdare, căci îngăduinţa smerită biruie pe nebiruitul Dumnezeu şi-L atrage spre milă.

(Cuviosul Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumeniţa, Galaţi, pp. 136-139)