cunoașterea de sine

Jertfeşte totul pentru plinirea poruncilor evanghelice

Atunci când Domnul este cu tine să crezi în izbândă: Domnul nu poate să nu fie biruitor. Cere biruinţă de la Domnul, cere-o cu rugăciune şi plâns statornic.

Iubire sau calcul făcut cu sânge rece?

Opusul inimii iubitoare, care primeşte descoperirea lui Dumnezeu, este calculul făcut cu sânge rece, pentru a obţine tot ce se poate de la oameni. 

De ce ne e teamă să ne acceptăm virtuțile?

Cu toții avem înlăuntrul nostru un tezaur de crea­tivitate, omenie, altruism, delicatețe, care are anu­mite exigențe, care cere să fie exprimat și înfăptuit. Altfel, devine răutate, egocentrism, duritate, insensibilitate. Răutatea nu este nimic altceva decât bunătate condamnată. Și în toate acestea locul central îl ocupă absența autocunoașterii, a descoperirii de sine.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Să ne facem timp pentru rugăciune!

Chiar dacă simţim că rugăciunea noastră nu este fierbinte, că nu ne putem concentra, că sufletul este risipit, totuşi să ne rugăm, să ne rugăm cum putem, căci vom ajunge să ne rugăm cum trebuie. Este absolut necesar ca fiecare creştin să-şi facă un program de rugăciune, aşa cum îşi face program pentru treburile zilnice.

Păcatele care rămân nemărturisite rămân şi neiertate

Mărturisirea cea deasă pricinuieşte şi acest folos de pe urmă: fiindcă opreşte şi înfrânează pe oameni de la păcat.

„Cunoaşterea de sine este plinătatea cunoaşterii tuturor lucrurilor”

„Celui ce se cunoaşte pe sine i se dă să cunoască toate lucrurile, fiindcă cunoaşterea de sine este plinătatea cunoaşterii tuturor lucrurilor.”

Cum s-ar mai putea însufleţi tineretul de azi?

Din păcate, s-a ajuns ca modernismul acesta să topească tot elanul tineretului nostru, prin televizor, calculator, sport, călătorii prin toată lumea. Unitatea cea mai puternică a unei naţii este credinţa, legată de Biserică şi prin ea să luptăm.

Dacă nu este dragoste în familie, nici Dumnezeu nu este acolo

Trebuie în primul rând păstrate dragostea şi respectul copiilor. Odată ce ai pierdut acestea, îi vei pierde şi pe copii. Ca atare, se cuvine uneori să fie coborât nivelul exigenţelor faţă de aceştia, adică trebuie să fim îngăduitori faţă de ei şi să îi iertăm, aşa cum şi Hristos ne iartă pe noi. Pedeapsa îi va înstrăina definitiv pe copii, şi atunci părinţii vor „vorbi cu pereţii”. Dacă nu este dragoste în familie, nu este Dumnezeu în mijlocul nostru.

Cine poate spune că are o conștiință curată?

Această credinţă vie în existenţa după moarte a vieţii veşnice şi fericite a însufleţit mulţimea nenumărată a mucenicilor în primele veacuri ale creştinismului şi a făcut ca moartea să fie pentru ei cel mai îmbucurător fapt, în ciuda chinurilor lor cumplite.

Tu știi care este sensul vieții tale?

Asistenta socială se duce, de pildă, să mângâie o fe­meie de 35 de ani cu cancer, care are şi trei copilaşi. Ce să-i spună? Dacă această mamă nu va fi ajutată să înţeleagă sensul adânc al vieţii, deznădăjduieşte, deoarece se gândeşte ce se va întâmpla cu copiii. Aceeaşi deznădejde ce-o are mama, o are şi asistenta socială, dacă n-a înţeles ceva mai înalt, sensul duhov­nicesc profund. Dacă nu există mai întâi o întocmire mai profundă în sinea ei, nu poate ajuta corect, ast­fel încât să vină mângâierea duhovnicească la celă­lalt.

Pagini