Cunoaşterea este ca o ţesătură lucrată de către virtuţi pe fondul sufletului uman. Caravana sufletului se întinde prin toate lumile văzute şi nevăzute. Virtuţile reprezintă nu numai forţe ce creează cunoaştere, ci ele sunt principiile şi izvorul cunoaşterii. Prin transformarea virtuţilor în elemente constitutive ale fiinţei sale, prin străduinţe ascetice, omul avansează din cunoaştere în cunoaştere. S-ar putea spune chiar că virtuţile sunt organele senzoriale ale cunoaşterii. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 74)