cunoașterea lui Dumnezeu

Sfânta Împărtăşanie ‒ „hrana” care ne uneşte cu Hristos

Avem nevoie întâi de toate, de adevărata redescoperire a adevăratului sens al Sfintei împărtăşanii. Avem nevoie, şi mai mult, de redescoperirea Sfintei împărtăşanii ca hrană esenţială ce are rolul de a ne uni cu Hristos. Avem nevoie de redescoperirea adevăratului sens al pregătirii ca centru al vieţii noastre duhovniceşti.

(Video) „Un tip de cunoaștere filosofică m-a adus pe mine în Biserică” - Pr. Constantin Sturzu

Poate să ajute și filosofia, dar doar dacă nu te oprești acolo.

(Video) Orice cunoaștere care mă duce la Dumnezeu este bună

Cunoașterea poate să fie bună sau nu, depinde cum ne raportăm la ea

Numai în Biserică Îl putem cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu

Dacă vrei să Îl auzi pe Dumnezeu, leapădă ca pe praf feluritele gânduri, liniștește-te de toate grijile casnice, lumești. Să nu te gândești la nimic altceva decât la ce auzi în biserică: vei auzi cu adevărat că ție și fiecărui om vi se dă Trupul lui Iisus Hristos, vi se dă Sângele Lui din Potirul Împărătesc. La aceasta să te gândești, pentru aceasta să te bucuri, de aceasta să te temi.

Fă-i loc și lui Dumnezeu în inima ta

În vasul plin cu apă nu mai încape nimic. Nici inima noastră, fiind plină cu dragoste deșartă, nu mai primește dragostea de Iisus Hristos și nici n-o poate primi până când nu se va micșora dragostea de lucrurile stricăcioase.

Când dorește să-L imite, Dumnezeu vine către om - ca să-l îndumnezeiască

Iată cum Iisus îi îndeamnă pe ai Săi: Dacă vrea cineva să-Mi slujească, să-Mi urmeze Mie și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Imitarea desăvârșită a lui Hristos din partea oamenilor nu este cu putință să se înfăptuiască. Există totuși posibilitatea ca omenește să se realizeze și are loc în cei care pot să spună cu îndrăznire: „Iată, noi am lăsat toate și Ți-am urmat Ție. Numai aceia primesc putere să-L imite pe El și să înfăptuiască toate poruncile Lui”, potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul.

„Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă” – pentru toate grijile voastre, pentru toate și pentru toți

Nu priviți la ceea ce vi se întâmplă, ci priviți Lumina, pe Hristos, așa cum copilul privește spre mama sa atunci când i se întâmplă ceva. Întreaga voastră strădanie să fie aceea de a privi spre Lumină. Astfel, în loc să vă dedați mâhnirii, vă dedați slăvirii lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu ne iubește atât de mult, de ce-i viaţa noastră aşa de necăjită?

Dacă aşa de mult ne iubeşte Dumnezeu, cum se face că viaţa noastră e aşa de apăsată de tot felul de încurcături? Sau, dacă punem întrebarea cu cuvintele Scripturii: de ce pe cel pe care-l iubeşte Dumnezeu, îl ceartă, iar pe cel ce îl primeşte, îl bate? Cu alte cuvinte, dacă aşa de mult ne iubeşte Dumnezeu, de ce-i viaţa noastră aşa de necăjită?

„Cinstim pe duhovnic, dar dacă-l idolatrizăm, ajungem să-l necinstim”

Cinstim pe duhovnic, dar dacă-l idolatrizăm, ajungem să-l necinstim... Ucenicul bun este omul care are mintea îndreptată către Dumnezeu și care caută răspuns de la Dumnezeu, nu de la om, dar care se duce la om ca să primească răspunsul lui Dumnezeu. Dar când mergi la duhovnic, trebuie să mergi având atenția îndreptată la Dumnezeu, să te rogi ca duhovnicul tău să-ți dea cuvânt, să fii atent lăuntric, să prinzi, să înhați primul cuvânt, prima mișcare a inimii – ăla e cuvântul pentru tine!

Călugăria ‒ lepădarea omului vechi și lupta pentru dobândirea desăvârșirii și îndumnezeirii

Monahul nu înțelege pocăința în cadrele strâmte numai ale încetării faptelor rele, ci o înțelege ca pe o completă omorâre a răului, până la nivelul simplei gândiri, îndârjindu-se, ca să spunem așa, să șteargă din memoria lui și simpla amintire a răului. O premisă absolut necesară este depărtarea de viața cea „împotriva firii”, unde aparține întregul „om vechi”, pe care se sârguiește cu toată strădania să-l tăgăduiască și astfel să urce la o nouă viață pe care ne-o indică Domnul în dumnezeieștile Lui porunci. Iubitor de osteneală, neagonisitor, blând, tăcut, smerit, ascultător, feciorelnic. În special, ultimele două caracterizează însușirile monahale de căpătâi. Credincios povețelor călăuzei lui duhovnicești, se luptă neobosit „să nu-i lipsească nimic” din sfintele virtuți.

Pagini