Adâncul proniei lui Dumnezeu
Și cele mai sfinte suflete s-au tulburat câteodată înaintea enigmei celor ce se întâmplă în lume. Drept aceea, tu cugetă la judecățile lui Dumnezeu și pune-ți nădejdea în Făcătorul tău.
Greu este câteodată și pentru cei mai înțelegători să înțeleagă de ce un om este așa, iar altul altfel; de ce un tânăr doritor de viață moare, în vreme ce un bătrân doritor de moarte trăiește; de ce cucernicul se chinuie, iar cel fără de Dumnezeu o duce bine.
Și cele mai sfinte suflete s-au tulburat câteodată înaintea enigmei celor ce se întâmplă în lume. În Sfânta predanie este înscrisă următoarea întâmplare: A murit un oarecare bogătaș păcătos, ale cărui păcate erau învederate fiecăruia, și înmormântarea lui a fost luminată, cu episcop și cu mulți preoți. La scurtă vreme după aceea, a tăbărât o hienă asupra unui pustnic și l-a sfâșiat. Un oarecare monah, care văzuse atât măreața prohodire a păcătosului, cât și rămășițele însângerate ale dreptului, în tulburarea sa a început să plângă și a strigat: „Doamne, cum vine asta și de ce? Cum se poate ca păcătosul acela să aibă și viață bună, și moarte bună, iar acest drept și viață amară, și moarte amară?”. La care i s-a arătat îngerul lui Dumnezeu și l-a lămurit: „Acel bogătaș rău avea în viața lui o singură faptă bună, iar acel pustnic avea un singur păcat. Prin prohodirea măreață și cu cinste, Cel Preaînalt a vrut să-i răsplătească bogătașului rău singura faptă bună, ca să nu mai aibă nimic de așteptat pe lumea cealaltă; iar prin moartea cumplită a vrut să-i șteargă dreptului și acel singur păcat, ca să-i dea răsplată deplină în Ceruri”.
Drept aceea, tu cugetă la judecățile lui Dumnezeu și pune-ți nădejdea în Făcătorul tău. Nu te râvni celor ce viclenesc, nici urma celor ce fac fărădelege. Așa scrie înțeleptul împărat David, pe care îndelung și mult l-a chinuit ceea ce te chinuie și pe tine, până ce Dumnezeu i-a descoperit, prin înțelegere, ca să înțeleagă. Tot el rostește și această mângâietoare trăire a sa: mai tânăr am fost și am îmbătrânit, și n-am văzut pe cel drept părăsit, nici sămânța lui cerând pâine. Citește deseori Psaltirea, și vei înțelege și te vei mângâia. Pace ție și binecuvântare de la Dumnezeu!
(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Editura Sophia, București, 2002, pp. 164-165)
Să trăim bucuria de-a o avea pe Maica Domnului ca mamă a noastră!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro