Adevărata ascultare cea dumnezeiască, rădăcina și întemeierea vieții de obște

Și primind cuvântul și porunca lui (a starețului) ca din gura lui Dumnezeu, își aruncă departe de la ei și-și blestemă voia și socoteala cea potrivnică părintelui lor ca pe o haină murdară, fugind de ele ca de înșelăciunea diavolului, cutremurându-se ca de focul gheenei și rugând pe Dumnezeu neîncetat să se izbăvească de o greutate ca aceea.

O asemenea viață de obște leagă cu atâta dragoste pe toți frații adunați întru ea pentru numele lui Hristos, chiar dacă ar fi din felurite neamuri și țări, încât toți sunt un trup, iar fiecare mădular al celuilalt, toți având același cap, pe Hristos, și toți arzând de dragoste către Dumnezeu, către părintele lor cel după Dumnezeu și a unuia pentru celălalt. Și având toți aceeași hotărâre, într-un suflet și într-un gând, ca să împlinească și să păzească sârguincios poruncile lui Dumnezeu, unul pe altul îndemnându-se, unul altuia supunându-se, unul altuia purtându-și sarcina, unul altuia facându-se stăpân și unul altuia, pentru această dragoste adevărată, duhovnicească și de un gând, se fac următori vieții Domnului, celei apostolești și celei îngerești, supunându-se întru toate cu credință și cu dragoste părintelui și povățuitorului lor celui după Dumnezeu ca Însuși lui Dumnezeu, mărturisindu-i toate tainele inimii lor, neascunzând nimic de el.

Și primind cuvântul și porunca lui ca din gura lui Dumnezeu, își aruncă departe de la ei și-și blestemă voia și socoteala cea potrivnică părintelui lor ca pe o haină murdară, fugind de ele ca de înșelăciunea diavolului, cutremurându-se ca de focul gheenei și rugând pe Dumnezeu neîncetat să se izbăvească de o greutate ca aceea, cu darul Lui, și să se lipească de părintele lor ca pruncul de maică și ca oaia de păstorul ei, supunându-i-se întru toate ca unealta meșterului și ca dobitocul stăpânului lui. Căci aceasta este cu adevărat ascultarea cea dumnezeiască, rădăcina și întemeierea vieții de obște și a întregii vieți călugărești, care este legată și însoțită cu viața de obște ca sufletul de trup, [așa încât] una fară cealaltă nu pot fi.

(Sfântul Paisie de la NeamțCuvinte și scrisori duhovnicești vol. 2, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 148)

De la același autor

Ultimele din categorie