Adevărata credință plăsmuiește din nou pe omul stricat de păcat
Adevărata credință îl umple pe credincios de putere morală de care se zdrobește ca de o piatră nezdruncinată orice rău din exterior, orice amenințare, orice primejdie.
Adevărata credință are următoarele semne:
- îl încredințează tainic pe credincios cu privire la adevărul credinței lui;
- îndreaptă pașii lui în calea adevărului;
- îl umple pe el de nădejde veșnică, neîmpuținată, curată de orice frică, de orice răzgândire, având în ea deplinătatea fericirii;
- îl umple de dragoste fierbinte și activă față de Dumnezeu și față de aproapele;
- îi dă harismele Duhului Sfânt;
- revarsă cu îmbelșugare roadele harului Duhului Sfânt;
- plăsmuiește din nou pe omul stricat de păcat;
- îl sfințește pe credincios și îl arată lucrător al faptelor bune și chip al lui Dumnezeu;
- îl descoperă pe Dumnezeu celor ce cred;
- are principii morale dumnezeiești;
- dăruiește tărie morală credincioșilor;
- are mărturii cerești, pământești și de sub pământ;
- îl umple pe credincios de putere morală de care se zdrobește ca de o piatră nezdruncinată orice rău din exterior, orice amenințare, orice primejdie;
- îl urcă pe om mai presus de legile firii și „biruiește rânduiala firii” (Sfântul Athanasie cel Mare, La nașterea lui Hristos PG 28, 960 A. Vezi și slava stihirelor pe Glasul șapte a Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare).
Credința care are toate aceste semne este adevărată. De vreme ce credința care are drept conținut al ei pe Iisus Hristos are toate aceste semne, credința în Iisus este adevărata credință.
Sfântul Ioan, cel cu limba și cu cuvintele de aur, tâlcuind psalmul 67, arată adevărul credinței în Hristos prin autoritatea propovăduirii apostolice, zicând: „Căci nu mișcând arme, nu cheltuind bani, nici prin tăria trupului, nici prin mulțimea armatelor nici folosindu-se de altceva asemănător, ci de simplul cuvânt, de cuvântul care are putere multă, <dovedirea minunilor> [...] căci este o putere negrăită care pe pescarul și pe vameșul și pe cel ce lucra la corturi, care erau morți, i-a ridicat prin simpla poruncă, pe demoni i-a alungat, moartea a depărtat-o, a redus la tăcere limba filosofilor, a astupat gurile retorilor, pe păgânii elini și pe orice neam i-a stăpânit [...] pretutindeni în lume [...] cuvântul a propovăduit cu tărie. ( Sfântul Ioan Gură de Aur, Dovezi către iudei și elini că Hristos este Dumnezeu din cele spuse despre acestea la profeți în multe locuri, 5, 16, PG 48, 820-821)
(Sfântul Nectarie de Eghina, Tezaurul sfintelor și filosoficeștilor cuvinte, traducere de Laura Enache)
În biserică, glasul dumnezeiesc ajunge la inimile noastre
Pe cât de mult aleargă omul să-i ajute pe ceilalți, tot atât prisosește harul lui Hristos în el
Traducere și adaptare:Sursa:Sfântul Nectarie de Eghina, Tezaurul sfintelor și filosoficeștilor cuvinteSite dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro