Iubirea ți-l arată pe aproapele ca pe un alt sine al tău, te învață să te bucuri pentru fericirea lui, ca și cum ar fi fericirea ta, și să te întristezi la necazurile lui, ca și cum ar fi necazurile tale. Iubirea face din mulți un trup și din sufletele lor vase ale Sfântului Duh. Căci Duhul păcii nu odihnește acolo unde împărtășește dezbinarea, ci acolo unde stăpânește unirea sufletelor. Iubirea, de asemenea, face ca toți să se folosească de bunurile fiecăruia, după cum vedem în Faptele Apostolilor: „Iar inima și sufletul mulțimii celor care au crezut erau una; și niciunul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obște” (Fapte 4, 32).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, 2007, pp. 138-139)