– Părinte arhimandrit, care ar trebui să fie rânduiala zilnică de rugăciune a unui student?

– La Atena a fost cândva o pereche de studenți care au impresionat foarte mult pe contemporanii lor. Aceștia erau Grigore și Vasile. Pe unul îl pomenește întreaga creștinătate sub numele de Sfântul Vasile cel Mare, iar pe cel de-al doilea ca Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul sau Teologul. Aceasta era fericita pereche de studenți de la Atena, care, pe lângă studiile lor, aveau și preocupările Evangheliei. În viață aveau două drumuri acești studenți, cum ne spune Sfântul Grigore, colegul Sfântului Vasile: un drum era la școală și celălalt la Biserică.

Așa trebuie să-și împletească viața și studenții noștri contemporani, între studii și rugăciune. Nu știm cum își pot face programul, însă, pe lângă hrana trupească pe care, vrând-nevrând o căutăm și ne-o însușim, avem nevoie de hrană sufletească, fără de care murim. Murim deși trăim! Murim sufletește. Devenim sterpi, împietriți, uscați, nesimțitori, răi, geloși, mândri și așa mai departe, fără această hrană sufletească. Și, de aceea, este bine să ne hrănim și cu una și cu alta. Așa cum spune Mântuitorul Hristos: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă!” (Matei 6, 33)

(Arhimandritul Ioanichie Bălan,  Ne  vorbește  Părintele  Sofian (Boghiu), vol. I,Editura Episcopiei Romanului, 1997, pp. 58-59)