Cele mai frumoase clipe pe pământ sunt atunci când ne înălțăm cu gândul spre cele de Sus și îndeosebi atunci când aflăm sau apărăm adevărul, acest „cetățean” al cerului. Numai atunci putem spune că trăim cu adevărat. Deci, pentru ca să atingem, la modul esențial, plenitudinea vieții spirituale, trebuie să ne înălțăm inima mai des peste cele pământești. Sus, la Cer, acolo unde este adevărata noastră viață și adevărata noastră patrie, cea fără de sfârșit.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, București, 2005, p. 250)