Creştinul ortodox se întoarce cu faţa spre sfintele icoane ale Mântuitorului, Maicii Domnului, îngerilor şi feluriţilor sfinţi, cu scopul de a arăta vădit credinţa sa că cei închipuiţi în icoane sunt de faţă, sunt aproape de el; în sfintele icoane se realizează, se înfăptuieşte credinţa noastră ortodoxă, iar fără sfintele icoane parcă atârnăm în văzduh, neştiind cui să ne rugăm.

Rugându-se Domnului, proorocul David spune: „Căutaţi faţa Domnului asupra celor ce fac rele, ca să piardă de pe pământ pomenirea lor” (Psalm 104, 4; 26, 13; 33, 15).

(Sfântul Ioan din Kronstadt, Spicul viu – gânduri despre calea mântuitoare, traducere de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, p. 180)