Unii dintre cei ce se spovedeau, chiar şi după ce făceau pocăinţă sinceră pentru păcatele lor, tot nu încetau să se tulbure la gândul - erau ei, oare, îndeajuns de curăţiţi de păcate ca să se socotească vrednici de primirea Sfintelor lui Hristos Taine? Şi l-au întrebat cu privire la acest lucru pe preasfinţitul-sihastru. Spre încurajarea acestor oameni cu nădejdea în mila pe care Dumnezeu o arată neîncetat față de noi, numai noi să avem în suflet pregătirea sinceră de a porni pe măsura puterilor noastre pe calea mântuirii, preasfinţitul scrie:

- De Taina Împărtăşaniei să vă apropiaţi fără să vă îndoiţi de ceva. Dacă vă apropiaţi cu credinţă în Domnul, Care este prezent în Taine, cu evlavie şi cu pregătirea de a vă pune toate puterile numai în slujba Lui, atunci nu are rost să şovăiţi din pricina nevredniciei. Pe deplin vrednic de împărtăşanie nimeni nu se poate socoti. Toţi se liniştesc cu gândul la mila lui Dumnezeu. Aşa să faceţi şi voi. Domnul îi iubeşte pe cei ce se împărtăşesc şi priveşte cu milostivire şi bunăvoinţă la lipsurile din starea cuvenită a duhului. Apoi însăşi Împărtăşania încetul cu încetul va îndrepta aceste lipsuri. Îmbărbătaţi-vă, vrăjmaşul nu doarme şi tot umblă prin jur să abată pe câte cineva din drum. Domnul să vă apere de aceste ispite. Tot ce aveţi cu credinţă de copil predaţi-I Domnului în rugăciune... şi El cu bunăvoinţă va primi şi va orândui totul.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, Editura Egumeniţa, Galați, p. 145)