De ce au loc toate aceste tulburări? Fiindcă nu ne dăm osteneala cu noi înșine. Nu ne educăm în frica de Dumnezeu și în dragostea de aproapele; fiindcă ne înăbușim conștiința, nu ne luminăm duhovnicește rațiunea, nu ne întărim voința. Nu dobândim experiența luptei continue cu păcatul, cu încălcările regulilor și normelor vieții noastre duhovnicești.

Viața duhovnicească este viață activă, trezvitoare, volitivă, orientată spre Dumnezeu și oameni – iar aici, glasului rațiunii și cerințelor conștiinței le aparține locul întâi.

(Sfântul Luca al Crimeei, La porțile Postului Mare, Editura Biserica Ortodoxă, București, 2004, p. 33)