Încă fiind frate sub ascultare am cunoscut iubirea lui Dumnezeu; şi ea e de nedescris. Sufletul simte că este cu Dumnezeu şi în Dumnezeu, şi duhul se bucură de Domnul, chiar dacă trupul este istovit de harul lui Dumnezeu. Dar acest har poate fi pierdut chiar şi numai pentru un singur gând rău.

Împreună cu gândurile rele pătrunde în noi puterea vrăjmaşului, şi atunci sufletul se întunecă şi gândurile rele îl chinuie; omul simte atunci pierzania lui şi vede că, fără harul lui Dumnezeu, el este pământ păcătos şi neputincios.

(Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 223)