Fă arc din mâinile tale în rugăciune
Când se roagă omul întru cunoştinţă, nu le îngăduie gândurilor să rătăcească şi înţelege cine este el, şi înaintea Cui stă şi cu Cine vorbeşte; atunci rugăciunea lui se apropie de Dumnezeu
În loc de arc, întinde-ţi mâinile tale în rugăciune, după cum este scris: ai pus arc de aramă în braţele mele (Ps. 17, 37). Căci cu adevărat arc de aramă împotriva vrăjmaşilor sunt mâinile întinse în rugăciunea săvârşită întru cunoştinţă; aceasta este săgeata slobozită fără greş de arcul bine întins. Dacă îi vei îngădui gândului să rătăcească, te vei asemăna omului care ţine în mâinile sale arcul, dar nu ştie să arunce săgeata în vrăjmaş, ci o slobozeşte la nimereală. Când îl va speria pe vrăjmaşul tău această lovitură dacă ţii în mână arcul şi nu slobozeşti săgeata în el, ci la nimereală? Dimpotrivă, când se roagă omul întru cunoştinţă, nu le îngăduie gândurilor să rătăcească şi înţelege cine este el, şi înaintea Cui stă şi cu Cine vorbeşte; atunci rugăciunea lui se apropie de Dumnezeu, atunci şi vrăjmaşul suferă puternic fiind lovit cu săgeata în inimă.
(Sfântul Efrem Sirul, Despre rugăciune și trezvie în învățăturile Sfinților Părinți, Editura Egumenița, p. 151-152)
Omul robit de păcate – o vedenie a Sfântului Nifon
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro