Fericirea raiului n-o dobândeşte nimeni fără suferinţă

Că de va şi uita femeia pruncul său, dar Eu nu te voi uita pre tine.

Am auzit că vă mâhniţi peste măsură, văzând suferinţele fiicei voastre bolnave. Cu adevărat, omeneşte vorbind, o mamă nu poate să nu se tânguiască atunci când îşi vede fetiţa micuţă în astfel de suferinţe, chinuindu-se zi şi noapte. Şi totuşi, trebuie să ţineţi minte că sunteţi creştină, care crede în viaţa viitoare şi în răsplata fericită nu numai pentru nevoinţe, ci şi pentru chinurile de voie şi fără voie. De aceea, nu trebuie nechibzuit să vă împuţinaţi cu sufletul şi să vă întristaţi peste măsură, asemenea păgânilor sau oamenilor necredincioşi, care nu recunosc nici fericirea din viaţa de apoi, nici veşnicele suferinţe de dincolo. Cât de mari ar fi chinurile fără de voie ale micuţei voastre fiice S., totuşi nu pot fi comparate cu cele de voie ale mucenicilor, iar dacă le egalează, atunci va dobândi aceeaşi stare fericită cu mucenicii în sălaşurile raiului. Totuşi să nu uităm nici de prezentele vremuri grele, când chiar şi copiii mici se vatămă sufleteşte din ceea ce văd şi aud, fapt pentru care este nevoie de curăţire, care nu există fără suferinţe, iar curăţirea sufletească se face în mare parte prin suferinţe trupeşti. Să presupunem că n-a avut loc nici o vătămare sufletească. Şi totuşi, trebuie să ştiţi că fericirea raiului n-o dobândeşte nimeni fără suferinţă. Priviţi: oare pruncii trec în viaţa viitoare fără boală şi chinuri? De fapt, nu vă scriu aceasta pentru că doresc moartea micuţei suferinde S., ci pentru mângâierea voastră, pentru o dreaptă judecare şi o întemeiată convingere, ca să nu vă mâhniţi în mod nechibzuit şi fără măsură. Cât de mare ar fi dragostea voastră pentru fiică, totuşi să ştiţi că mult mai mult o iubeşte Multînduratul nostru Dumnezeu, Care caută în tot chipul să ne mântuiască. Dragostea Lui pentru fiecare credincios El Singur o mărturiseşte în Scriptură, zicând: „Că de va şi uita femeia pruncul său, dar Eu nu te voi uita pre tine” (Is. 49:15). De aceea, încercaţi să cumpătaţi suferinţa voastră pentru fiica bolnavă, încredinţând această mâhnire Domnului: ca, precum socoteşte şi binevoieşte, aşa să facă cu noi după bunătatea Lui. Vă sfătuiesc să împărtăşiţi fiica bolnavă, mai întâi spovedind-o. Rugaţi duhovnicul s-o cerceteze mai cu atenţie în timpul spovedaniei. (Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 64-65)

De la același autor

Ultimele din categorie