Nimic nu-i mai frumos, nimic nu-i mai plăcut ca frumuseţea sufle­tului! Dragostea trupească este însoţită de durere; cea sufletească, însă, e curată şi neînvălurată. Care este omul care să admire pe crainic şi nu pe împărat; care este omul care se minunează de tâlcuitor şi nu de filozof? Ai văzut nişte ochi frumoşi? Caută să afli cum sunt ochii sufletului! Dacă aceia nu-s frumoşi, dispreţuieşte-i pe aceştia! Niciodată n-ai să te îndrăgosteşti de o femeie urâtă, care şi-a pus pe faţă o mască frumoasă, după cum n-ai să suferi ca o femeie frumoasă şi cu chip plăcut să-şi aco­pere cu mască frumuseţea ei, ci îi dai masca la o parte şi vrei să-i vezi frumuseţea ei în toată splendoarea ei. Aşa fă şi cu sufletul şi caută să-l cunoşti pe el mai întâi! Sufletul este acoperit de trup ca de o mască. Toc­mai din pricina aceasta trupul rămâne ceea ce este; sufletul, însă, chiar dacă este lipsit de frumuseţe, poate iute să ajungă frumos. Dacă ochiul sufletului este urât, aspru şi întunecat, poate să ajungă frumos, potolit, liniştit, dulce, prietenos. Această frumuseţe, deci, s-o căutăm! Cu această frumuseţe să ne împodobim chipul, ca şi Dumnezeu să poftească frumuseţea noastră şi să ne dăruiască bunătăţile cele veşnice, cu harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia i se cuvine slava şi puterea în vecii vecilor, Amin.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri partea a treia, Editura Institului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, p. 429)