Necurăția și îngreunarea activității minții provin în urma îmbuibării stomacului. Postul este, deci, mijlocul de bază al curățirii minții. Mintea este, prin firea sa, fină și delicată, în timp ce îngreunarea este un adaos nefiresc dobândit prin păcat. Doar prin rugăciune mintea este curățată și limpezită.

Lucrând cu sine, omul își smulge coaja tare a păcatului de pe mintea sa, o curăță și-o face capabilă de discernământ. Transformându-se pe sine cu ajutorul efortului ascetic plin de har, omul dobândește curăția minții și cu această minte curățita „el ajunge să vadă tainele lui Dumnezeu”. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 61)