Ca pe o cale bătută şi netedă să alergăm fără de nici o împiedicare, că precum voieşte, aşa ne rânduieşte Dumnezeu.

Deci când îşi va întoarce omul sufletul spre Dumnezeu, când va câştiga credinţă neîndoită şi va urma ei şi-şi va pune toată nădejdea şi grija spre Dumnezeu, în toate nevoile şi necazurile şi trebuinţele sale, atunci se va veseli şi se va bucura sufletul lui totdeauna, că umblă în toate căile cele drepte şi doreşte totdeauna a vieţui după Dumnezeu şi poartă de grijă sufletului său, iar ochii lui varsă izvoare de lacrimi. Ba, şi la moarte îndrăzneşte a se da.

(Sfântul Paisie Velicikovski, Crinii ţarinii, p. 31)