Dacă înduri sărăcia cu bărbăție, mulțumind Domnului, înseamnă că ea ți-a slujit drept prilej pentru primirea cununilor; dar dacă Îl hulești pe Ziditor pentru ea și osândești Purtarea lui de grijă, înseamnă că ai întrebuințat-o spre rău. 

Pentru bunurile duhovnicești să ne îngrijim cu deosebire... Fiindcă, atunci când le avem, nu pățim nicio vătămare de la lipsa bunurilor trupești.

Trebuie să mulțumească lui Dumnezeu nu numai bogații, ci și săracii; nu numai sănătoșii, ci și bolnavii; nu numai cei care o duc bine, ci și cei care au necazuri. Nu este nimic uimitor în a mulțumi lui Dumnezeu când treburile îți merg cu vânt din pupă; însă când se pornește o furtună grozavă și corabia e în primejdie să se răstoarne, atunci a mulțumi lui Dumnezeu este o mare dovadă de răbdare și recunoștință. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

(Cum să biruim iubirea de arginți, Editura Sophia, București, 2013, p. 31)