Aici pe pământ, toate năzuiesc spre lumina soarelui, a lunii sau a focului, şi nu vor, le e urât şi tânjesc când se află în întuneric; dar marea majoritate a oamenilor nu caută lumina veşnică a împărăţiei Cerurilor şi nu se înspăimântă de întunericul veşnic şi de nepătruns; ba chiar multora le place să fíe în întunericul păcatului, şi nu vin la lumină, ca să nu se dea în vileag faptele lor. Fraţilor şi surorilor care aţi căzut în întuneric, fie-vă milă de sufletele voastre nemuritoare, năzuiţi spre lumina veşnică, părăsiţi cât mai repede cu putinţă întunericul veşnic, timpul zboară repede! Eu sunt Lumina lumii; Cel ce vine după Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii (Ioan 8,12). Citiţi Evanghelia: iată soarele nostru!

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 116)