Corabia e condusă de cârmaci; gândul acestuia e fără contenire la limanul unde trebuie să ajungă încărcătura corăbiei; el se îngrijește neîncetat să nu se abată de la calea sa pe mare, unde cale e pretutindeni și nicăieri. Ba se uită la cer, la luminătorii acestuia, ba la hartă si la compas: după semnele pe care le vede într-o parte și în celalaltă cârmuiește corabia. Pe om îl cârmuiește mintea lui. 

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2000, p. 39)