Unul dintre mai-marii bisericeşti din localitatea voastră te-a speriat spunându-ţi: „Blestemat va fi cel ce schimbă credinţa în care s-a născut“. Temân-du-te de blestem, întrebi: chiar aşa stau lucrurile?
De ar fi stat aşa, blestemaţi ar fi fost toţi strămoşii noştri păgâni care au părăsit credinţa lor în idoli şi s-au botezat în credinţa lui Hristos. Blestemaţi ar fi fost (cutremurându-mă o spun) şi Sfinţii Apostoli, care au lăsat ei înşişi credinţa jidovească, înduplecându-i şi pe mulţi alţii să o lase. Blestemaţi ar fi fost şi Sfinţii noştri Părinţi Chiril şi Metodie, creştinătorii slavilor, cei dintâi care au adus flacăra dreptei credinţe strămoşilor noştri slavi din Carpaţi şi Moravia. Blestemat ar fi fost şi Sfântul ţar Boris, care i-a creştinat pe bulgari; şi Sfântul Grigorie, care i-a creştinat pe armeni; şi Sfânta Nina, care i-a creştinat pe gruzini; şi Sfântul Patrick, care i-a creştinat pe irlandezi; şi Sfântul cneaz Vladimir al Kievului, care i-a creştinat pe ruşi. Dar dacă sfinţii sunt blestemaţi, cine este atunci binecuvântat? Înfricoşător lucru este a pune blestemul în legătură cu cei mai binecuvântaţi dintre copiii lui Dumnezeu - Dumnezeu să ne miluiască!

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2008, pp. 15-16)