Iubirea este de neatins pentru păcat
Iubirea însăși este însă de neatins pentru păcat, care se târâie totdeauna pe pământ; ea trăiește în Cer, mută acolo spre viețuire mintea și inima care s-au făcut părtașe iubirii dumnezeiești.
O astfel de iubire, care prețuiește oamenii cum se cade, după măsura cucerniciei lor, este egală față de toți, fiindcă e în Hristos și în toți Îl iubește pe Hristos. Unele vase încap mai mult această comoară duhovnicească, altele mai puțin. Comoara este una și aceeași!
Unde este Hristos, acolo nu e invidie și gelozie. „Iubirea nu gândește răul” (I Corinteni 13, 5)! Acolo este liniște, acolo sunt gânduri bune, acolo-i statornicie, acolo e sfântă pace. Iubirea însoțită de gelozie este pământească, trupească, necurată. Ochii sfintei iubiri sunt ca ai vulturului, ca ai unui heruvim înfocat: de ei nu se poate ascunde nici cea mai mică mișcare păcătoasă. Iubirea însăși este însă de neatins pentru păcat, care se târâie totdeauna pe pământ; ea trăiește în Cer, mută acolo spre viețuire mintea și inima care s-au făcut părtașe iubirii dumnezeiești.
(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, p. 190)
Să așteptăm cu încredere bucuriile promise de Dumnezeu!
Maica Domnului – smerenia care a încăput dumnezeirea
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro