Fiii lui Israel, când au ieșit din Egipt și mergeau spre pământul făgăduinței, au fost mușcați de șerpi. Dumnezeu, milostivindu-Se de ei, i-a poruncit lui Moise să înalțe un șarpe de aramă într-un copac înalt, pentru ca oamenii care fuseseră mușcați să privească la acel șarpe, spre vindecarea lor. Și ei, privind astfel, s-au vindecat (Numeri 21, 6-9).

Creștine, noi călătorim spre pământul făgăduinței spre Patria cerească, făgăduită nouă și, mergând prin pustia acestei lumi, suferim mult din cauza șarpelui veninos, din cauza diavolului. Când din nepurtarea noastră de grijă acest șarpe crunt ne mușcă, imediat ce simțim în sufletul nostru veninul lui ucigător, să ne ridicăm ochii spre Hristos, Fiul lui Dumnezeu, spre Cel ce șade de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl, spre Cel ce odinioară a fost înălțat pe lemnul crucii, spre Cel răstignit și omorât pentru păcatele noastre. „Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 14-15).

O, Iisuse, Puterea și Nădejdea mântuirii noastre, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui întru slava Lui! Miluiește-ne pe noi, pe care ne-ai și răscumpărat cu cinstit Sângele Tău!

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 106)