Pe aproapele tău să-l consideri ca pe unul din membrele tale. Socoteşte pe orice om ca frate al tău. Aminteşte-ţi că Unul şi Adevăratul Ziditor ne-a creat pe toţi.

Nu pricinui nimănui sminteală în viaţa ta şi nu atât ţie să te faci necesar, cât aproapelui. Ceea ce nu vrei să se întâmple ţie, să nu doreşti să se întâmple nici semenului tău.

Dacă îl vei vedea făcând fapte bune, să te bucuri împreună cu el şi să-i împărtăşeşti bucuria ta, iar dacă se întâmplă ca el să săvârşească vreo greşeală, suferă şi tu împreună cu el şi împărtăşeşte-i şi lui mâhnirea ta.

(Sfântul Vasile cel Mare, Despre iubirea aproapelui, în vol. Învăţătură către fiul duhovnicesc, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2007, pp. 23-24)