Pocăinţa împreună cu rugăciunea plină de umilinţă, care se apropie de Dumnezeu, sunt cerere neobosită pentru iertarea trecutului şi durere pentru păzirea viitorului.

De aceea şi Domnul nostru ne-a arătat că rugăciunea este sprijinul neputinţei noastre, zicând: „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită” (Matei 26, 41).

Deoarece Domnul ştie că până la moarte nu ia de la noi posibilitatea de a ne abate de la virtute spre patimă, ne-a poruncit să fim atenţi şi să ne nevoim în rugăciune neîncetată.

(Sfântul Isaac Sirul, Despre rugăciune și trezvie în învățăturile Sfinților Părinți, Editura Egumenița, Galați, p. 388)