Dar fiți atenți să nu mergeți pe un drum primejdios. Domnul înapoiază celor ce se căiesc milele Sale, ca cei ce au greșit să nu cadă în deznădejde, dar vrăjmașul transformă acest lucru în ispită pentru noi căderi, insuflându-le: „Nu-i nimic, ai căzut, însă Dumnezeu ți-a înapoiat totul... Păcătuiește în continuare, nu-i nimic, te vei căi și ți se va da iarăși totul înapoi”... Acest vicleșug este mai ademenitor decât toate... și pare neînsemnat, dar, printre altele, împlinirea lui este un păcat enorm, strigător la cer, și anume: a păcătui cu nădejdea în mila lui Dumnezeu.

Mila lui Dumnezeu este nemărginită, însă noi suntem mărginiți... și putem ajunge până acolo încât să încetăm să ne căim și să ne zdrobim inima pentru căderile dese, iar fără această căință nu va exista în noi vasul pentru primirea milei... Țineți minte lucrul acesta și păstrați-l în inimă și lucrați-vă mântuirea cu frică și cu cutremur.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, pp. 372-373)