Să îi imităm în smerenie pe sfinți! Neluând în seamă desăvârșirea lor morală, toate darurile lor pline de Har, ei se considerau cei mai păcătoși, iar nu alții, ci ei înșiși erau primii vinovați pentru toate necazurile ce se abăteau asupra lor. Ce sfințenie înaltă și ce Har măreț a dobândit Sfântul Apostol Pavel! Cu toate acestea, el spunea despre sine că este primul dintre toți păcătoșii (I Timotei 1 ,15).

Ce desăvârșire morală a atins Sfântul Serafim de Sarov și de ce arătări și descoperiri uimitoare l-a învrednicit Dumnezeu! Lui i s-au arătat, de nenumărate ori, în întreaga slavă dumnezeiască, Mântuitorul și Preacurata Maica Domnului. Asemenea apostolului Pavel, el a fost înălțat până la al treilea cer și a contemplat lăcașurile Raiului. Cu toate acestea, nu cu mult înainte de moartea sa, el se ducea la mormântul pregătit lui și plângea cu amar. La întrebarea de ce plânge, Sfântul Serafim răspundea: „Cât de imperfect mi-am trăit viața!”.

Iată de ce, din toată inima și cu adâncă întristare, el își zicea păcătosul și umilul Serafim și îi iubea mai ales pe cei care niciodată nu judecau pe nimeni.

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev), Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, București, 2007, p. 192)