Trebuie să vedem viaţa noastră ca pe o lumânare aprinsă. Ceara este credinţa noastră, fitilul nădejdea, iar flacara este dragostea care le uneşte pe toate. Când ceara este de calitate rea, răspândeşte miros urât. La fel se întâmplă şi cu păcătosul. Îndreptându-ne atenţia asupra unei lumânări aprinse vom avea înainte începutul, continuarea şi sfârşitul vieţii noastre. Deoarece, precum se topeşte ceara, aşa se împuţinează în fiecare clipă viaţa noastră şi ne apropiem de sfârşit. Acest gând va micşora risipirea minţii din biserică şi va mări dogoarea rugăciunii şi a păzirii sfintelor porunci, încât viaţa noastră să se asemene cu o lumânare din ceară curată.

(Un serafim printe oameni – Sfântul Serafim de Sarov, Editura Egumeniţa, p. 77)