Îmi ceri iertare că n-ai venit la mine pentru că erai ținut de boală. Dar eu îți pun cunună și laud gândul tău. De fapt ai și venit! Căci prin legea dragostei nu ești întru nimic mai prejos de cei ce au venit. Bun este Dumnezeu să te scape de boala de care suferi, să-ți dea deplină sănătate, ca să mă bucur de întâlnirea cu tine față către față. Da, doresc mult să te văd, să te îmbrățișez și să-ți sărut fruntea iubită. Dar atâta vreme cât boala te ține la pat și, în afară de asta, și timpul îți este o piedică, eu n-am să încetez a-ți scrie mereu, ca să-mi fac și mie din aceasta bucurie.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrisorile, Editura Institului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2008, p. 133)