„Intrarea poporului, care se face odatã cu a ierarhului, în sfânta bisericã, înseamnã întoarcerea necredincioșilor de la neștiințã și rãtãcire la cunoașterea lui Dumnezeu, și mutarea credincioșilor de la pãcat și necunoștințã la virtute și cunoștințã, spunea fericitul bãtrân. Cãci intrarea în bisericã nu înfãțișeazã numai întoarcerea necredincioșilor la adevãratul Dumnezeu, ci și îndreptarea prin pocãințã a fiecãruia dintre noi cei ce credem dar nesocotim poruncile Domnului prin trai desfrânat și prin viațã necuvincioasã. Fiindcã tot omul, fie ucigaș, fie desfrânat, fie fur, fie îngâmfat, fie mândru sau înjurãtor, sau lacom, sau iubitor de arginți, sau bârfitor, sau neuitãtor de rãu, sau ușor de mișcat spre mânie și furie, sau vorbitor de rãu, sau semãnãtor de vrajbã, sau șoptitor, pizmaș, sau bețiv și rãu, simplu vorbind, ca sã nu mai lungesc cuvântul, numãrând toate felurile pãcatului, orice om care, fiind stãpânit de orice pãcate, înceteazã în urmã de a se mai lãsa stãpânit de bunã voie de o asemenea deprindere și de a mai lucra cu intenție potrivit cu ea, și-și schimbã viața înspre bine, alegând virtutea în locul pãcatului, orice astfel de om are sã fie socotit cã intrã într-adevãr cu Hristos Dumnezeul și Arhiereul nostru la virtute, care înțeleasã figurat este biserica.”

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mistagogia, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București)