Soarele este simbol al Domnului Dumnezeu. Sfântul Grigorie Teologul a scris: „Ceea ce pentru oamenii trupeşti este soarele, pentru cei duhovniceşti este Dumnezeu”.

Asemenea lui, după cum soarele străluceşte şi lumina sa luminează şi încălzeşte toate făpturile vii de pe pământ, tot astfel şi Dumnezeu luminează sufletele cu înţelepciunea Sa şi le încălzeşte cu dragostea Sa.

Fără soare, vine moartea trupească. Fără Dumnezeu, cea sufletească. Prorocul Moise a grăit către poporul lui Israil: „Viaţă şi moarte ţi-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa, ca să trăieşti” (Deuteronom 30, 19).

Cu alte cuvinte, cunoaşte pe Dumnezeu Cel Unul şi Viu, nevăzut, şi doar Lui, Unuia, să te închini, şi să nu te închini înaintea simbolurilor văzute, primindu-le pe ele ca dumnezei, ca să nu devii închinător la idoli. Primul lucru înseamnă viaţă, al doilea este moarte.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri şi semne, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pp. 22-23)